UNAIDS: COVID-19 nu trebuie să interfereze cu drepturile omului sau cu serviciile pentru HIV/SIDA
Măsurile de siguranță în timpul pandemiei de COVID-19 nu ar trebui să vină în detrimentul drepturilor omului sau al serviciilor pentru alte probleme de sănătate, inclusiv HIV, arată un nou raport al UNAIDS.
Raportul “Drepturile într-o pandemie – Lockdowns, Rights and Lessons From HIV in the Early Response to COVID-19″, detaliază încălcările drepturilor omului și întreruperile serviciilor adresate persoanelor care trăiesc cu HIV în 16 țări în timpul pandemiei, din februarie până la jumătatea lunii mai. Acesta a fost lansat joi de UNAIDS, o agenție a Națiunilor Unite care gestionează efortul global împotriva HIV și SIDA. Așa se poate întâmpla atunci când apare o nouă boală infecțioasă semnificativă – și așa a fost cazul în primele zile ale epidemiei SIDA, deoarece modurile de transmitere au fost necunoscute – încercările de a limita răspândirea COVID-19 au dus la încălcări ale drepturilor omului, în ciuda apelurilor pentru respectarea drepturilor omului. “Acest lucru a avut, cel puțin în unele cazuri, consecințe devastatoare pentru comunitățile care pot fi vulnerabile la COVID-19 și HIV sau reprezintă consecințe socio-economice mai largi ale pandemiei.”
“Drepturile într-o pandemie” se concentrează pe două regiuni cu prevalență ridicată HIV – Africa sub-sahariană, America Latină și Caraibe. Dar se observă că drepturile omului au fost încălcate în timpul pandemiei și în restul lumii și că problema nu este neapărat mai acută în regiunile acoperite inițial. Încălcările detaliate includ cazuri de poliție folosind gloanțe de cauciuc, gaze lacrimogene, și biciuri pentru a impune distanțarea fizică, precum și oameni arestați și reținuți pentru că nu poartă măști și emiterea de amenzi. De asemenea, în unele zone, medicii au fost arestați și reținuți pentru că s-au deplasat la unitățile sanitare.
Au existat rapoarte de femei gravide moarte după ce restricțiile stricte privind circulația le-a împiedicat de a ajunge la serviciile de îngrijire a sănătății, inclusiv unele care au murit în timp ce au mers pe jos spre spitale. Șoferul unui taxi de motociclete a fost omorât în bătaie de polițiști după ce a dus o femeie în travaliu la spital în timpul orelor în care circulația era interzisă. Serviciile de prevenire și tratament HIV au fost perturbate în 10 din cele 16 țări vizate. Unele țări au raportat că stocurile de medicamente au fost reduse până la 20% în unele domenii. Au existat numeroase rapoarte de persoane care trăiesc cu HIV care nu au avut suficiente medicamente antiretrovirale pentru o perioadă de carantină mai mare de 60 de zile, precum și rapoarte de persoane care au abandonat tratamentul lor pentru HIV din cauza lipsei de alimente.
Au existat consecințe datorită carantinei pentru populațiile deosebit de vulnerabile la HIV : femeile și fetele, copiii, lucrătorii sexuali și persoanele LGBTQ+. În unele țări, rapoartele de violență în familie au crescut cu rate de la 40% la 70%. Persoanele transgender au fost hărțuite și arestate pentru că și-au părăsit casa în “ziua greșită” în conformitate cu politicile de carantină în funcție de gen. Lucrătorii sexuali și-au pierdut veniturile și nu au fost eligibili pentru sprijin financiar. UNAIDS recunoaște că unele restricții sunt necesare în timpul unei pandemii, dar raportul subliniază, “Răspunsuri prea restrictive – în special cele care nu iau în considerare realitățile trăite ale comunităților – și aplicarea violențelor coercitive poate submina încrederea oamenilor, mai degrabă decât să sprijine complianța cetățenilor.”
Se observă că aceasta este o lecție învățată din răspunsul la HIV. Au existat și multe constatări pozitive din țările vizate.
În 15 din cele 16, guvernele au eliberat oameni din închisori pentru a reduce supraaglomerarea și a opri transmiterea COVID-19. În cazul în care guvernele au încheiat un parteneriat cu societatea civilă și cu sectorul privat, răspunsurile la COVID-19 au fost mai pozitive și mai favorabile. În unele țări, transportul gratuit a fost asigurat pentru asistență medicală de urgență în timpul orelor de circulație interzisă, iar în altele, poliția a predat măști, în loc de amenzi. Unele țări au furnizat adăposturi temporare pentru persoanele fără adăpost și provizii de hrană persoanelor care trăiesc în tabere pentru refugiați. Alții au declarat că rezervele de apă nu pot fi suspendate pentru neplata facturilor și au plasat o amânare a evacuărilor sau au investit masiv în sprijinul alimentar. În unele țări a fost extinsă distribuirea de medicamente HIV, astfel încât oamenii să primească o aprovizionare de trei luni sau șase luni, iar altele au făcut aranjamente pentru livrarea de medicamente.
Raportul oferă recomandări pentru protejarea drepturilor omului, menținând în același timp un răspuns eficient la pandemie. Printre acestea se numără evitarea utilizării disproporționate, discriminatorii sau excesive a dreptului penal; asigurarea faptului că restricțiile sunt bazate pe dovezi și nu împiedică accesul la alimente, apă, asistență medicală, adăpost sau alte elemente esențiale; sprijinirea lucrătorilor esențiali; măsuri de prevenire a violenței împotriva populațiilor vulnerabile; și tragerea la răspundere a guvernelor prin intermediul instanțelor judecătorești și al organizațiilor societății civile. “Este un mit că poate exista un compromis între drepturile omului și sănătatea publică”, a declarat Winnie Byanyima, directorul executiv al UNAIDS, într-un comunicat de presă. “Drepturile omului nu sunt doar de sine stătătoare, ci sunt și mijloacele prin care guvernele pot învinge cu succes o pandemie”.
Sursa:
Lasă un răspuns