Cum mă raportez la o persoană care trăiește cu HIV
Cuprins Articol
- De ce contează cuvintele pe care le folosim?
- De ce nu ar trebui să vorbim despre „victime ale SIDA”?
- De ce este greșit să vorbim despre „victime nevinovate ale HIV”?
- Cum este cel mai potrivit să numim o persoană care trăiește cu HIV?
- Este în regulă să întreb o persoană cum s-a infectat cu HIV?
- Trebuie să mă comport diferit cu o persoană care trăiește cu HIV?
- Cum reacționez dacă un prieten îmi spune că trăiește cu HIV?
- S-a schimbat persoana respectivă pentru că a primit un diagnostic HIV?
- Cum contribuim la reducerea stigmei asociate HIV?
Pentru mulți oameni, primul contact cu informațiile despre HIV vine prin știri alarmante, filme sau povești marcate de teamă și prejudecăți. Din acest motiv, atunci când află că o persoană trăiește cu HIV, unii nu știu cum să reacționeze, ce să spună sau cum să se comporte.
Adevărul este că persoanele care trăiesc cu HIV sunt, înainte de toate, persoane. Au vise, planuri, familii, profesii, pasiuni, calități și defecte, la fel ca oricine altcineva. Diagnosticul HIV este doar o parte din viața lor și nu definește cine sunt ca oameni.
De ce contează cuvintele pe care le folosim?
Felul în care vorbim despre HIV și despre persoanele afectate poate influența profund modul în care acestea sunt percepute și tratate de societate.
Limbajul poate contribui fie la reducerea stigmei, fie la întărirea prejudecăților. Din acest motiv, întotdeauna este recomandată utilizarea unui limbaj respectuos, centrat pe persoană și nu pe diagnostic. Persoana trebuie văzută înaintea infecției, nu redusă la aceasta
De ce nu ar trebui să vorbim despre „victime ale SIDA”?
Timp de mulți ani, termenul de „victimă” a fost folosit frecvent atunci când se vorbea despre HIV și SIDA. Astăzi, multe organizații și comunități de persoane care trăiesc cu HIV evită această formulare.
Cuvântul „victimă” sugerează neputință, lipsă de control și lipsă de speranță. În realitate, milioane de persoane care trăiesc cu HIV merg la școală, au cariere, își cresc copiii, fac sport, călătoresc și își continuă viața în mod activ.
Mai potrivit este să vorbim despre „persoane care trăiesc cu HIV” sau „persoane seropozitive”, expresii care păstrează în prim-plan umanitatea persoanei și nu diagnosticul.
De ce este greșit să vorbim despre „victime nevinovate ale HIV”?
Uneori apar expresii precum „a luat HIV fără vina lui” sau „este o victimă nevinovată”. Deși pot părea bine intenționate, astfel de formulări creează o împărțire periculoasă între persoane considerate „vinovate” și persoane considerate „nevinovate”.
Nimeni nu merită să se îmbolnăvească. Nimeni nu merită să fie judecat pentru o afecțiune medicală. HIV este o infecție, nu o sentință morală.
Atunci când încercăm să clasificăm oamenii în funcție de modul în care au dobândit HIV, contribuim la stigmatizare și îi facem pe mulți să evite testarea sau să ascundă diagnosticul de teamă să nu fie judecați.
Cum este cel mai potrivit să numim o persoană care trăiește cu HIV?
Cea mai simplă și respectuoasă formulare este „persoană care trăiește cu HIV” sau „persoană seropozitivă”. Acest mod de exprimare transmite un lucru foarte important: persoana este mai mult decât diagnosticul său. HIV este doar o caracteristică medicală, nu identitatea acelei persoane.
La fel cum nu definim un om exclusiv prin faptul că poartă ochelari, are diabet sau hipertensiune, nici HIV nu ar trebui să devină principala etichetă prin care este privit cineva.
Este în regulă să întreb o persoană cum s-a infectat cu HIV?
În general, nu. Mulți oameni pun această întrebare din curiozitate, fără să își dea seama că ea poate fi foarte personală și inconfortabilă.
În plus, întrebarea poate sugera că anumite modalități de infectare sunt „acceptabile”, iar altele nu. Acest tip de gândire contribuie la stigmatizare și îi face pe oameni să simtă că trebuie să își justifice sau să își explice diagnosticul.
Dacă îți dorești să cunoști o persoană care trăiește cu HIV, este mai important să afli cine este, ce îi place, ce pasiuni are, ce își dorește de la viață și nu detaliile medicale pe care poate nu dorește să le împărtășească.
Trebuie să mă comport diferit cu o persoană care trăiește cu HIV?
Una dintre cele mai bune recomandări este să te comporți normal. HIV nu se transmite prin îmbrățișări, strângeri de mână, folosirea acelorași obiecte, statul la aceeași masă, mersul la școală împreună, lucrul în același birou sau petrecerea timpului liber împreună.
Nu ai nevoie de măsuri speciale și nici de o distanță socială față de persoana respectivă. Poți să îi vorbești, să îi fii prieten, să lucrezi cu ea și să petreci timp împreună exact așa cum ai face cu oricine altcineva.
Cum reacționez dacă un prieten îmi spune că trăiește cu HIV?
În primul rând, ascultă. Pentru multe persoane, dezvăluirea diagnosticului HIV este un moment dificil, care presupune încredere și vulnerabilitate. Dacă cineva a ales să îți spună acest lucru, este posibil ca acea persoană să aibă nevoie de sprijin, nu de judecată.
Nu este necesar să ai răspunsuri perfecte. Uneori, simplul fapt că asculți și continui să te comporți normal poate însemna foarte mult.
Poți întreba dacă există ceva ce poți face pentru a ajuta, poți oferi sprijin emoțional și poți evita reacțiile alarmiste sau întrebările foarte personale.
S-a schimbat persoana respectivă pentru că a primit un diagnostic HIV?
Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le reținem: dacă un prieten, un coleg sau o rudă află că trăiește cu HIV, personalitatea sa nu se schimbă peste noapte. Are în continuare aceleași pasiuni, același simț al umorului, aceleași visuri, interese și valori. Diagnosticul HIV nu transformă o persoană într-un alt om. El reprezintă o informație medicală, nu o schimbare a identității.
Cum contribuim la reducerea stigmei asociate HIV?
Prin informare, empatie și respect contribuim la reducerea stigmei asociate HIV. Atunci când alegem să ne bazăm pe informații corecte și nu pe mituri, când evităm etichetele și judecățile și când vedem omul înaintea diagnosticului, contribuim la construirea unei societăți mai incluzive și mai sănătoase.
Combaterea stigmei începe cu gesturi simple: să folosim un limbaj respectuos, să nu răspândim prejudecăți, să nu facem presupuneri și să tratăm fiecare persoană cu demnitate.