Mărturisirile unui tânăr…
La 19 ani, tânărul se pregăteşte de absolvirea clasei a XII-a a Grupului Şcolar Industrial Construcţii Montaj. Vrea să susţină proiectul şi să urmeze liceul seral. Nimic deosebit. Poate doar faptul că Marius suferă de…. SIDA.
Deşi nu există nici un semn exterior, aceasta este cruda realitate. O realitate care, acum opt ani, a încetat să fie un mister. „Până atunci, părinţii îmi spuneau că sufăr de o boală şi că trebuie să iau medicamente. Eu tot aşteptam să treacă. Aşa că, într-o zi, mi-au spus adevărul“, îşi aminteşte Marius.
Părinţii primiseră vestea cu patru ani înainte. Spitalul era a doua casă pentru copilul lor, care suferea de o nesfârşită răceală. După multe analize şi investigaţii medicale, testul HIV, efectuat la şapte ani, a făcut lumină. Sau întuneric…? „Nu ştiu cum au reacţionat părinţii. Ştiu doar că am fost dat afară de la şcoală“, povesteşte Marius.
Aşa a ajuns într-o clasă pentru copii cu diagnostic similar. A urmat şcoala specială şi apoi şcoala profesională. Colegii actuali au primit bine vestea. Mulţi îl cunoşteau din copilărie şi ştiau „secretul“.
Mai grea este discriminarea din partea celor pentru care teama de îmbolnăvire este prea mare. Lider al tinerilor seropozitivi din judeţ, membru al Asociaţiei „Inocenţă şi speranţă“ (AIS) şi al Reţelei de Tineri Activişti „Luptătorii“ (RTAL), Marius participă la acţiuni şi proiecte naţionale. „Cei sănătoşi n-ar trebui să fie atât de distanţi căci SIDA nu se ia aşa uşor ca TBC sau hepatita. De aceea, nici cei afectaţi nu trebuie să se ascundă. Trebuie să aibă curaj, căci se va afla oricum. Şi nu e o ruşine“, este mesajul adresat de Marius tuturor tinerilor.
Zilele acestea, el participă la o acţiune a RTAL organizată la Sinaia. Constituirea reţelei, în anul 2005, a fost posibilă şi datorită lui. Marius e membru în Grupul de Coordonare al RTAL, iar Asociatia Inocenta si Speranta este membru fondator al federatiei care reuneşte organizaţii similare din întreaga ţară (UNOPA).
Marius este un luptător, dar singur nu poate câştiga războiul. În ţară mai sunt doar cativa tineri seropozitivi care nu se tem să vorbească public despre boala lor
Iunie 2007
Lasă un răspuns