HIV/SIDA în 2005 – prioritate naţională?

HIV/SIDA în 2005 – prioritate naţională? 
[ 6 Noiembrie 2005 ] 

În 2000, HIV/SIDA a fost declarată prioritate naţională urmată de lansarea programului naţional de Acces accelerat la tratament şi îngrijiri medicale.
În 2004, erau în tratament antiretroviral 6.116 pacienti HIV-SIDA, dintr-un total de 7.854 în evidenţa activă. Se estimează că până la sfârşitul anului 2005, vor fi în tratament între 6.252 şi 6.502 pacienţi.

Raportat la anul 2004, în 2005 s-a înregistrat un progres vizibil în ceea ce priveşte monitorizarea clinică a tratamentului, respectiv analizele specifice CD4, CD8, încărcătură virală, teste de rezistenţă. Acest progres s-a datorat faptului că, prin proiectul său finanţat de Fondul Global pentru Combaterea HIV/SIDA, Malarie şi TBC, România a putut achiziţiona kit-urile şi reactivii necesari realizării acestor analize. Începând cu 2006, aceste fonduri vor trebui asigurate din fonduri interne şi prevăzute de bugetul de stat. Rămâne de văzut în ce măsura bugetul anului 2006 va lua în considerare aceste aspecte şi dacă se va putea interveni, în caz contrar, în dezbaterea acestuia în Parlament.

Dar, revenind la acest progres remarcabil înregistrat anul acesta, putem spune, conform anchetelor de monitorizare realizate în perioada aprilie-septembrie a.c, că au existat totuşi situaţii în care, pacienţilor le-au fost schimbate schemele terapeutice fără efectuarea în prealabil a analizelor specifice menţionate.
În 11 august a.c, Preşedintele Traian Băsescu, într-o declaraţie de presă la Palatul Cotroceni, trage un semnal de alarmă relativ la faptul că “sunt programe foarte multe, cum ar fi SIDA, (..), în care nu s-au mai făcut licitaţii pentru medicamentele de susţinere a programelor din 2003.(..). Suntem în ultimul trimestru al anului 2005 şi nu a fost organizată nici o licitaţie. Se lucrează încă pe legislaţia anului 2003, preţul medicamentelor ARV fiind încărcat cu diferite costuri de tip margini de distribuţie, TVA, taxe vamale, adaosuri comerciale. Din anchetele UNOPA de monitorizare, în perioada aprilie-septembrie, din 795 de încălcări de drept documentate 253 de cazuri au fost întreruperi de tratament ARV, întreruperi din cauza faptului că spitalele nu au primit integral necesarul solicitat, cauza fiind fondurile insuficiente asigurate de CNAS. În unele spitale au fost găsite soluţii de compromis: pentru a putea asigura tratament pentru toţi pacienţii, medicii au prescris tratament ARV pentru 2-5 zile, asigurând prin rotaţie, tratament pentru toţi pacienţii înregistraţi la nivelul spitalului respectiv. Deşi pentru pacienţii din zonele rurale, aceste deplasări frecvente sunt costisitoare şi stresante, dacă adăugăm teama de a nu mai găsi tratament, deci de a se deplasa degeaba, totuşi soluţia adoptată de unii medici este salutară.

Problema care se pune în această situaţie este că, întreruperea tratamentului ARV poate fi factor agravant pentru declanşarea rezistenţei pacientului la schema terapeutică aplicată. În unele cazuri, lipsa unui medicament mai mult de 24 de ore, invalidează toate efectele terapeutice pozitive obţinute de pacient până la acea dată. În România, conform unor statistici momentan neoficiale, 30-40% din pacienţii în tratament ARV sunt pacienţi multiexperimentaţi în terapie ARV, mulţi dintre ei sunt în situaţie de rezistenţă sau eşec terapeutic. Deocamdată în România nu se preconizează achiziţionarea unor medicamente ARV noi, medicamente care, de altfel, există deja, de câţiva ani pe piaţa occidentală.

Conform Strategiei Naţionale HIV/SIDA 2004-2007, un element cheie pentru dezvoltarea sistemului de îngrijiri medicale este tratamentul maladiilor oportuniste şi asociate. Ca şi la tratamentul ARV, tratamentul maladiilor oportuniste a înregistrat sincope similare, medicii refuzând, din motive de subfinanţare a programului naţional HIV/SIDA, să elibereze reţete gratuite şi compensate. Deşi se doreşte asigurarea accesului universal şi nediscriminatoriu al persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA la tratamentul şi prevenirea infecţiilor şi maladiilor oportuniste, în realitate acest lucru nu se întâmplă, iar costurile pentru recuperarea acestor situaţii, respectiv pentru reabilitarea clinică a pacienţilor în întrerupere de tratament pentru maladiile oportuniste poate fi cu mult mai “costisitoare” atât pentru sistem, cât mai ales pentru pacient.

În afara problemelor legate de tratamentul şi îngrijirile medicale menţionate pe scurt, în acest preambul, raportul de monitorizare UNOPA (aprilie-septembrie 2005) pune în evidenţă şi alte aspecte legate de respectarea drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA, pe care vă invităm să le analizaţi dumneavoastră…şi poate împreună vom reuşi să răspundem întrebării sugerate în titlu: este HIV/SIDA în 2005 o prioritate naţională?

Cristina BUCATA,
Director Executiv UNOPA





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sponsori și
parteneri:

© 2009 Uniunea Nationala a Organizatiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA. Toate drepturile rezervate.