COVID-19 la conferința CROI 2020

Persoanele care trăiesc cu HIV (PLHIV) sunt speriate de COVID-19, boala cauzată de noul coronavirus SARS-CoV-2. Apelurile telefonice în care oamenii întreabă ce să facă în mijlocul acestei pandemii, se revarsă în spitalele noastre în carantină din Spania, cabinetele de ambulatoriu pentru HIV în prezent fiind închise. Impactul pandemiei a fost puternic resimțit la conferința CROI 2020, unde mulți medici clinicieni din străinătate, inclusiv eu, s-au confruntat cu provocarea de a nu putea participa personal, din cauza nevoilor propriului sistem national de sănătate și a restricțiilor de călătorie impuse de guvern. Această situație s-a dovedit a fi universală atunci când comitetul de planificare a conferinței a luat decizia dificilă de a transfera întreaga conferință într-o întâlnire virtuală. Subiectul COVID-19 a devenit, de asemenea, o temă importantă a întâlnirii în sine, cu o sesiune specială adăugată pentru a aborda criza în creștere. Deși sesiunea a fost oportună și informativă, caracterul rapid schimbător al acestei pandemii face ca informațiile transmise în timpul sesiunii să fie acum aproape învechite. Prin urmare, în acest comentariu ClinicalThought, aș dori să abordez cea mai recentă situație COVID-19 din Spania, în special ceea ce am văzut legat de infecție și riscul de boală și ce înseamnă pentru persoanele care trăiesc cu HIV (PLHIV).

HIV și riscul de COVID-19

Există, în principiu, 3 categorii de pacienți cu HIV care trebuie luați în considerare în termeni de risc COVID-19:

1) cei cu viremie HIV nesuprimată,

2) cei cu viremie HIV suprimată, dar cu discordanță imunitară (definită în general ca având un număr de celule CD4 + <350 celule / mm3 în ciuda viremiei suprimate)

3) cei cu viremie HIV suprimată și cu reconstituire imună acceptabilă (număr de celule CD4 +> 350 celule / mm3).

În Spania, am depășit, din păcate, 100.000 de cazuri de COVID-19 la data acestei scrieri (1 aprilie 2020), cu o rată a mortalității de 8,9% în rândul celor diagnosticați. În mod neașteptat, am observat că PLHIV nu prezintă un risc crescut de a dobândi COVID-19 sau de a progresa spre sindromul de dificultate respiratorie acută (ARDS) odată infectați, în ceea ce privește cele 3 clase de risc definite mai sus. Din motive încă necunoscute, se pare că riscul lor poate fi chiar mai mic decât cel al populației generale.

Patogeneza virală a Coronavirusurilor cu HIV

Absența unui risc crescut pentru COVID-19 în rândul PLHIV este surprinzătoare, deoarece disfuncționarea răspunsului imun, în special de către limfocitele T, pare a fi extrem de implicată în procesul patologic al COVID-19, iar limfocitopenia este un factor de risc bine identificat pentru ARDS și deces în rândul persoanelor infectate cu COVID-19. Receptorii gazdă virali sunt factori determinanți importanți ai patogenității virale, ai tropismului țesutului și ai spectrului gazdei. Receptorii gazdă cheie funcționali utilizați de glicoproteina structurală a suprafeței coronavirusului patogenic uman (S) includ enzima de conversie a angiotensinei 2, iar mașinăria virală utilizată în timpul separării și legării la suprafața celulei pare a fi independentă de receptorul CD4 și, prin urmare, diferită de cea a HIV-ului. O altă diferență între coronavirusuri și HIV se referă la asamblarea virală și la înflorire/dezvoltare. În cazul HIV, asamblarea și înflorirea/dezvoltarea au loc la membrana plasmatică sau în apropierea acesteia, în timp ce coronavirusurile realizează aceste procese la nivelul reticulului endoplasmatic.

Prin urmare, datele disponibile în prezent despre mecanismele de intrare în celulele gazdă și căile intracelulare valorificate de fiecare virus sugerează că HIV și coronavirus nu prezintă patogeneză cooperativă. Aceste informații împreună cu primele observații care sugerează că infecția cu HIV nu este asociată cu un risc crescut de infecție cu SARS-CoV-2 sau cu manifestări mai severe de COVID-19, este foarte liniștitoare pentru persoanele care trăiesc cu HIV. Acest lucru este valabil, în special, deoarece studiile anterioare, care au arătat că APOBEC3G uman, un membru al familiei APOBEC3 a citidin deaminazei, a fost capabil să se asocieze atât cu proteinele structurale HIV cât și cu SARS-CoV printr-un mecanism potențial similar, mediat de ARN, au ridicat îngrijorarea pentru o potențială patogeneză partajată.

Sursa:

https://www.clinicaloptions.com/hiv/conference-coverage/retroviruses-2020/european-perspectives/ct5/page-1





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sponsori și
parteneri:

© 2009 Uniunea Nationala a Organizatiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA. Toate drepturile rezervate.